CAPITOLUL  I  -  AMINTIRI  DE  PE  PLANETA  OM            

            Trăsăturile ei iradiau o bucurie indescriptibilă. Trecuse deja o oră de când era în transă. De aceea, cu părere de rău, îi luă ca de obicei obrajii în palme şi apropiindu-şi faţa de a ei îi spuse ferm:
            - Trezeşte-te!
            O simţi revenind în corp încet, puţin câte puţin, fără bruscheţe. Apoi pleoapele începură să i se zbată uşor, deschise ochii şi îl privi oarecum mirată şi confuză. După care zâmbi larg, fericită şi atunci ştiu că este trează într-adevăr. Deveni dintr-o dată serioasă şi două lacrimi îi izvorîră calde pe obraji:
            - Am văzut în dreptul sternului un ou de lumină şi cu lumina asta am plecat pe un canal de lumină care mă absorbea. Urcam şi urcam.  Pe  măsură  ce urcam, vedeam o sferă uriaşă de lumină galbenă-aurie. Când m-am oprit, eram ca în faţa unui zid de lumină. Îngerii mei păzitori au îngenuncheat, s-au prosternat şi m-au împins fără bruscheţe în faţă şi în sus. Ştiam că mă aflu în faţa tatălui ceresc. Acesta m-a învăluit în lumină galbenă-aurie. Parcă devenisem mai lungă. Apoi m-am pierdut... M-am făcut foarte mică şi m-am contopit cu lumina galbenă-aurie, care apoi s-a transformat în lumină violet. Am avut o senzaţie imensă de bine...
                   Când m-am întors, i-am văzut pe îngerii mei păzitori prosternaţi. Apoi le-am văzut feţele. Ei aveau mantii albe-argintii care scînteiau în lumină. Între imagini au existat perioade de lumină pulsatorie. Este ca şi cum ţi-ar pune cineva o oglindă în faţă care  reflectă soarele.
            M-am apropiat de o planetă cu trei sateliţi. La început am văzut o planetă şi sateliţii ca şi când ar fi fost eclipsă. Sateliţii erau mai închişi la culoare decât planeta respectivă. Când m-am apropiat, planeta era din ce în ce mai strălucitoare şi era galbenă-aurie.
            Am revenit în corp şi aici m-am transformat într-o cruce de lumină. Eram întinsă la pământ. Am simţit că mă ridic şi în acel moment parcă eram o pasăre de lumină, la fel ca prima dată când am ajuns la EL. Cred că eram într-o navă. Am început să mă învârtesc, să mă învârtesc şi să mă înalţ. La început mai încet, apoi mai repede şi mai repede, încât la un moment dat nu am mai văzut nimic. După care m-am oprit şi m-am trezit în faţa MAICII NOASTRE. Era atât de frumoasă, senină şi luminoasă! Părul era lung şi negru. Ochii şi faţa îi zâmbeau. Am perceput-o ca pe-o fiinţă reală, în carne şi oase şi nu ca pe o fotogramă. Era mai înaltă ca mine. Îi ajungeam pînă la bărbie. M-am dus spre EA şi aveam impresia că mă absoarbe. M-am cufundat la pieptul EI şi mă simţeam ca un copil care şi-a găsit mama după o lungă absenţă. Mulţumirea şi fericirea mea sunt indescriptibile! Atunci când m-am cuibărit la sânul EI, m-am pierdut într-o lumină roşie, care apoi s-a transformat în oranj şi bucuria, plăcerea , fericirea, au fost de o intensitate de nedescris!
            De acolo m-ai luat tu. Am fost trasă înapoi. Parcă aveam un resort  la  spate.  Parcă  mă  trăgea cineva de spinare înapoi. Retrăgându-mă aşa, în faţa ochilor aveam un tunel alcătuit din lumini aşezate în spirală. Era ca o floare formată din bucăţi, bucată cu bucată. Aceste bucăţele erau galbene-aurii. Eu m-am gândit că merg în viitor în clipa aceea. De fapt, eu reveneam în corp. După ce s-a terminat formarea acestui tunel a apărut o lumină pulsatorie care a trecut prin mai multe culori. Lumina vine de la distanţă sub forma unor cercuri pulsatorii de culori diferite, care apăreau foarte mari şi apoi se strîngeau la dimensiunea unui punct. Ultima culoare a fost aceea violet.
            După  ce  m-am  întors  în  corp,  am  văzut  LUPI ALBI de jur-împrejurul meu. Foarte mulţi LUPI ALBI prietenoşi, cu  ochii foarte luminoşi, strălucitori.
            - Este minunat tot ce mi-ai povestit. Ai fost la TATĂL CERESC şi la MAICA NOASTRĂ CEA DIN TOTDEAUNA, pe planeta OM. Intenţionat nu ţi-am povestit nimic, căci prin tine,prin voi toţi, eu mă verific. Am să-ţi spun acum ce mi-a povestit BĂTRÂNUL  în timpul meditaţiei mele (BĂTRÂNUL este o FIINŢĂ NEMURITORE, ENTITATE BENEFICĂ MULT SUPERIOARĂ CREATĂ DE TATĂL CERESC ÎN SFERA PRIMORDIALĂ. A venit odată cu noi de pe planeta OM şi se ocupă de tot ce înseamnă OM încarnat. n.a.):
            ”Îmi aminteam perfect de zilele petrecute pe planeta OM. De fapt, era singura bucurie care ne mai rămăsese. În rest, ne priveam tăcuţi unii pe alţii, fără a putea să comunicăm între noi. GÂNDURILE noastre erau stăpânite şi ţinute în fâîu de o putere incomensurabilă. Eram ţintuiţi într-un spaţiu vid, care părea să nu aibă margini. El era în mod sigur delimitat strict. Eram dispuşi în cerc şi tot ce puteam vedea era suferinţa întipărită pe chipurile celorlalţi, pe care îi frământa fără doar şi poate aceleaşi gÂnduri. În orice caz, dincolo de acest cerc eu nu percepeam nimic. Nici stele, nici planete, nici asteroizi, nici comete. Nimic. Părea că şi timpul era imobil. Sau poate eram de o veşnicie acolo. Ce bine că măcar îmi rămăsese posibilitatea amintirii. GÂndul meu plonja în trecut şi relua moment cu moment, toate imaginile trăirilor mele.
            Pe planeta OM lăsasem tot ceea ce putea fi mai interesant şi mai plin de sens. Fiinţa noastră NEMURITOARE făcea parte din însăşi fiinţa planetei. Existam pur şi simplu de la crearea acesteia. Împreună cu ea, formam un tot unitar. Mai ştiam că TOŢI CEI DE PE PLANETA OM SUNTEM FRAŢI ŞI SUNTEM COPIII MAICII  NOASTRE ŞI AI TATĂLUI CERESC.
            Acolo, lumea este la fel de reală ca oriunde în altă parte. Avem un corp, organe de simţ, sentimente şi iubire faţă de cei asemenea nouă. Zilele se scurg şi acolo alternînd cu nopţile, căci şi noi avem soare. Zorile de ziuă sunt de culoare violet, miezul zilei este corai, iar noaptea este oranj.
            Nivelul nostru de  civilizaţie era mult superior oricăror alte civilizaţii  din cele  patru  universuri. Tot  ce  ştim  despre  apariţia planetei OM este faptul că ea a fost creată cu un gând. Întâi a existat acest GÂND, apoi a apărut ea. De aceea noi înşine, OAMENII ne manifestăm existenţa prin gânduri. GÂNDUL este forţa motrice pe planeta OM. Cu forţa lui ne materializăm un corp pe care noi acolo îl numim SUFLET. Deşi de la momentul în care ne-a creat tatăl ceresc unii dintre noi au fost în esenţă BĂRBAŢI şi alţii în esenţă FEMEI, forma noastră esenţială este contopită totuşi şi din această cauză este foarte bine atunci când îţi găseşti perechea.
            Purtaţi de GÂND ne-am avântat deseori pe alte planete, doritori de a cunoaşte, de a înţelege şi de a stabili cine suntem noi de fapt şi ce vrem. Pe cât de repede ajungeam pe alte planete, tot la fel ne şi întorceam. Era una din obligaţiile noastre pe care ştiam că trebuie să o  respectăm încă de la începuturile existenţei noastre. Când uitam de ea, simţeam o chemare irezistibilă şi ne întorceam imediat. Acestei chemări noi îi ziceam DOR. O a doua obligaţie a noastră era aceea de a nu ne amesteca în viaţa altor planete. Aveam posibilitatea de a cunoaşte totul, despre orice, în oricare dimensiune ar fi fost, dar nu aveam voie să influenţăm cu nimic.
            Reveniţi de pe alte planete, ne adunam cu toţii şi       povesteam. Analizam cele aflate şi hotăram ce era mai frumos de imitat din ceea ce văzusem. Ne apucam imediat de treabă şi gândurile noastre se materializau instantaneu,  dând planetei OM aspectul exterior pe care îl doream, cu formele de manifestare energetică corespunzătoare. Acesta era de fapt, cum am aflat până la urmă, rostul nostru. Noi cream din acelaşi suport, noi şi noi forme şi manifestări. Scopul existenţei noastre era să demonstrăm în infinit că NIMIC NU SE PIERDE, NIMIC NU SE CÂŞTIGĂ, CI TOTUL SE TRANSFORMĂ.
            Căutând noi forme de manifestare şi de existenţă ale altor planete, GÂNDURILE noastre se perfecţionau neîncetat, deoarece urmăreau ideea obsedantă de mai BINE şi mai FRUMOS. Eram fericiţi, convinşi că nimic nu este mai minunat decât să faci mai mult bine şi să creezi urmărind atingerea perfecţiunii.
A    venit   însă   momentul   care    avea  să   fie începutul nenorocirilor nostre ulterioare. Câţiva dintre noi s-au teleportat cu GÂNDUL pe o planetă cu numele de SA-TAN. Când au ajuns acolo, GÂNDURILE lor au fost pur şi simplu copleşite de ceea ce au văzut. Acolo se petreceau lucruri şi se manifestau energii cu totul contrare celor de pe planeta OM. Noi eram convinşi că tot ceea ce există şi se manifestă, face parte dintr-un întreg unitar în existenţa lui şi divers în manifestările lui. Acolo pe planeta SA-TAN nu se crea nimic. Dimpotrivă, cei de acolo căutau să distrugă şi ceea ce era deja creat de TATĂL CERESC sau de CREAŢIILE LUI.
Uimiţi, OAMENII noştri au revenit pe planeta OM şi au povestit totul. Era incredibil. Toate LEGILE pe care noi le respectam fără  şovăire,  erau  încălcate fără teamă de sa-tanieni. Iniţial, cei care şi-au exprimat GÂNDURILE au fost de părere că nu este cazul să ne amestecăm. Noi nu aveam sarcina de a face ordine şi de a impune legi. Pe urmă, tot mai mulţi au pus problema că trebuie înţeleasă cauza acestui comportament şi eliminată, iar pentru a înţelege ce se întîmplă, trebuie să se intre în contact cu aceste existenţe şi cu manifestările lor.
            Astfel s-a luat cea mai greşită hotărâre din istoria existenţei planetei OM. Era pentru prima dată când OAMENII se hotărau să se facă cunoscuţi unor alte existenţe, stabilind un canal de comunicare cu ele. S-a aprobat şi s-a alcătuit o întreagă delegaţie de reprezentanţi care s-au teleportat pe planeta SA-TAN.
            Membrii delegaţiei s-au mulţumit întâi să observe ceea ce se întâmplă acolo, fără a intra în comunicare. Au luat cunoştinţă de activitatea febrilă ce se desfăşura acolo, prin punerea în aplicare a unor planuri teribile de distrugere, ce presupuneau utilizarea unor energii negative  deosebit  de  puternice. Au înţeles care era scopul activităţii sa-tanienilor. Au cercetat de foarte aproape imensele găuri negre create în toate universurile de aceştia şi au realizat cum planete, sori, comete, meteoriţi şi alte existenţe, erau absorbite cu o extraordinară forţă şi distruse fără cel mai mic regret.
            După ce s-a stabilit cu exactitate modul de manifestare al acestor   existenţe,  au  revenit  pentru  a prezenta  cele aflate. S-a ajuns la concluzia că sa-tanienii se opuneau prin activitatea lor, însuşi creatorului tuturor existenţelor şi manifestărilor. Era evident că ei cunoşteau cu exactitate o parte din legile creaţiei, deoarece căutau cu înverşunare să se manifeste împotriva acestora.
            S-a luat hotărârea de a retrage delegaţia trimisă pe SA-TAN şi s-a aprobat interzicerea oricărui contact cu aceste existenţe care constituiau o virtuală ameninţare pentru planeta OM. Hotărârea nu a fost unanimă. Sămânţa discordiei fusese semănată. O parte din OAMENI au încetat să mai creadă în LEGILE PRIMORDIALE şi în necesitatea respectării lor incontestabile, s-au încăpăţînat să continue studierea practicilor sa-tanice şi au început chiar  să combată LEGEA. Prin atitudinea lor ei creau deja dizarmonie în activităţile desfăşurate pe planeta OM, căutînd să abată atenţia tuturor OAMENILOR de la GÂNDURILE de BINE, FRUMOS şi PERFECŢIUNE. Reprezentau totuşi o minoritate faţă de marea masă a OAMENILOR. De aceea, a sosit momentul când s-a hotărât exilarea întregului grup de răzvrătiţi care îndrăzniseră să se joace cu credinţa în tatăl ceresc, pentru totdeauna, de pe planeta OM.
            Din nefericitul grup al exilaţilor făceam parte şi eu. Gândesc abia acum că acest grup este unul de nefericiţi. Şi numai starea noastră actuală şi neputinţa noastră mă determină să afirm astfel. Atunci, la momentul exilării nici unul dintre noi nu gândea aşa.
            Grupul acela de răzvrătiţi s-a adunat pentru ultima dată pe planeta OM şi a hotărît  ca ZOROASTRU să le fie conducător. S-a stabilit care va fi organizarea grupului şi s-a decis ca planeta pe care o vor alege drept sediu, să fie cea pe care o va indica ZOROASTRU. Acesta s-a lansat în spaţiu şi la revenire a indicat grupului coordonatele, aspectul,  caracteristicile planetei şi motivul alegerii sale. Toţi membrii grupului au aprobat alegerea făcută. Fericiţi, fără nici o umbră de regret, au dat un ultim ocol planetei OM. Apoi, la comanda lui ZOROASTRU s-au lansat în direcţia  stabilită, ştiind  că  din  acel  moment  nu  se  mai puteau întoarce niciodată pe planeta OM.
            Planeta aleasă drept sediu era minunată. În primul rând era înconjurată de o atmosferă relativ densă, care îi da un aspect şi o strălucire aparte văzută fiind din spaţiu. Era plină de tot felul de forme de manifestare ale viului (plante şi animale), aflate într-o strînsă corelaţie şi interdependenţă cu planeta.
            Între aceasta şi universul din care făcea parte, se realiza un schimb de energie şi informaţie. Existau resorturi intime de autoreglare a planetei, care era în continuă transformare. Energia primită din spaţiu era absorbită şi reţinută în atmosferă. Ea activa în interiorul planetei procese de producere a energiei din substanţele componente. Când energia produsă depăşea necesarul, se producea o reglare automată prin eliberări de energie realizate prin vulcani. Aceştia scoteau la  suprafaţa planetei materie incandescentă din adîncuri şi creau temporar o peliculă de praf care nu mai permitea absorbţia energiei venită din cosmos. Acest proces realiza implicit o modificare lentă a configuraţiei exterioare a planetei.
            Planeta beneficia de o protecţie bine pusă la punct. O peliculă imensă de apă acoperea cea mai mare parte a suprafeţei sale. Această peliculă reţinea radiaţiile nocive pentru fiinţele vii, care intersectau planeta venind din spaţiu, asigura suportul şi mecanismele de dezvoltare a viului, contribuia la procesele de termoreglare, de modificare a aspectului exterior al planetei şi participa la formarea unor componente ale atmosferei, care potenţau capacitatea de protecţie a acesteia.
            Alcătuită din particule materiale grosiere, planeta manifesta un proces lent de producere, consumare, reciclare, reproducere, transformare a acestora, care menţinea ansamblul într-un echilibru perfect ce purta amprenta unei creativităţi perpetue.
            Creativitatea planetei se dovedea evidentă în special prin formele de manifestare ale viului existente la suprafaţa ei. Alcătuite din aceleaşi substanţe grosiere din care era formată planeta  însăşi , plantele şi animalele erau mijloacele de realizare a modificărilor   de  suprafaţă   ale   planetei. Ele   sintetizau  aceste substanţe componente, participau la transformarea lor, produceau un substrat de protecţie la nivelul atmosferei, reciclau aceste substanţe, contribuiau la absorbţia energiilor benefice din spaţiul cosmic şi transportau dintr-un loc în altul aceste substanţe pe întreaga întindere a planetei.
            Fiind trup din trupul planetei, plantele şi animalele nu se deosebeau de aceasta decât dintr-un singur punct de vedere: existenţa lor era limitată în timp, având posibilitatea prin mecanismul reproducerii şi adaptării să facă faţă misiunii lor trasate de planetă, din care se desprindeau temporar, căpătând o oarecare marjă de libertate în manifestare, în timp ce existenţa planetei era programată să se manifeste la infinit.
            În fapt, planeta aleasă de ZOROASTRU era tot o planetă vie ca şi planeta OM. Ceea ce o deosebea de aceasta din urmă era doar nivelul de spiritualitate programat. În timp ce planeta OM avea libertatea de a-şi modifica structura în funcţie de plusul de cunoaştere realizat prin prospectarea de către OAMENI a tuturor universurilor, în toate dimensiunile, planeta pe care se instalase grupul exilaţilor avea programată o evoluţie lentă, bazată pe o perfecţionare a existenţelor şi manifestărilor în sine, fără a prelua din exterior decât energiile şi informaţiile care nu afectau programul iniţial.
            Realizând toate acestea, eram fericiţi. I-am dat planetei numele TER-RA, însemnând pentru noi - ”la fel cu locul de unde am plecat“. Regretul părăsirii definitive a planetei OM dispăruse cu desăvârşire. Ne simţeam mult mai liberi şi mult mai puternici , ni se părea că pentru noi totul este posibil. Fiind corpuri din corpul planetei OM, noi fuseserăm practic legaţi de această planetă şi dependenţi de ea.
Acum ne simţeam deasupra existenţelor şi manifestărilor, deasupra tuturor lucrurilor şi fenomenelor. Fuseserăm creaţi odată cu planeta OM. Acum noi eram cei care puteam să transformăm această planetă nouă, aşa cum ne-o doream. Modul nostru de existenţă ne impunea chiar acest lucru. Ajunşi   la   această   concluzie, noi  am  trecut  la  treabă. Cunoştinţe aveam suficiente, iar de temut nu ne temeam de nimic căci ne ştiam nemuritori.
            În primul rând am început după bunul nostru obicei de pe planeta OM, să modificăm configuraţia planetei, fiecare aducându-şi contribuţia după voia sa. Unii au ridicat munţi în mijlocul oceanelor, alţii au ras din temelii pe cei deja existenţi, iar alţii au culcat la pământ suprafeţe întinse din pădurile existente, le-au scufundat instantaneu la mari adâncimi în interiorul planetei şi au trasat noi albii ale cursurilor de apă. Numai aceste acţiuni ale noastre au fost suficiente pentru a deregla echilibrul atât de stabil al planetei, existent până la venirea noastră.
            Efectele au fost dezastruoase. Planeta şi-a înclinat axa de rotaţie, polii magnetici s-au schimbat, a scăzut brusc protecţia realizată faţă de factorii cosmici externi la nivelul atmosferei. Energiile benefice preluate direct de plante s-au diminuat şi sinteza substanţelor grosiere la nivelul acestora a fost mult îngreuiată. S-au produs evaporări masive de apă, care au declanşat ploi interminabile ce au năvălit spre suprafaţa planetei, transformându-i în mod haotic configuraţia. Animalele, datorită dispariţiei plantelor şi a modificărilor bruşte ale configuraţiei planetei, ale climei şi ale factorilor de protecţie, au pierit în proporţie de masă.
            Abia atunci am realizat noi oamenii din grupul exilaţilor, că ceea ce a rezultat din acţiunea noastră nu numai că nu a transformat planeta TER-RA în ”mai BINE“ şi în ”mai frumos“, dar era pur şi simplu ireversibil. Ne-am trezit iarăşi fără nici un punct de susţinere. De pe planeta OM fuseserăm exilaţi. Planeta TER-RA o distruseserăm. Şi atunci am simţit coborând în noi un sentiment nou, pe care îl contemplaserăm doar la contactul cu cei de pe SA-TAN. Ne simţeam cuprinşi de bucuria de a distruge. Deja ne puneam problema spre care planetă să ne îndreptăm. Pe TER-RA nu mai era nimic de distrus.
            Atunci s-a produs incredibilul şi imposibilul! O LUMINĂ orbitoare a inundat spaţiul în care ne aflam, oprind timpul în loc. LUMINA aceea de nedescris ne-a învăluit din toate părţile, ne-a imobilizat şi ne-a purtat într-o zonă în care spaţiul şi timpul nu mai  existau, sau   poate   în   care   îşi   multiplicaseră   la   infinit dimensiunile. TATĂL CERESC ne pedepsise la NEFIINŢĂ pentru distrugerea planetei.     
            Acolo ne aflam atunci fără nici un punct de reper, fără nici o speranţă. Dacă toţi aveau aceeaşi posibilitate de a gândi ca mine, însemna că ni s-a mai lăsat o şansă: ACEEA DE A NE CĂI PENTRU CEEA CE AM FĂCUT.
            Eu nu mai ştiam de câte ori derulasem aceste imagini şi analizasem faptele noastre. Era cea mai cumplită pedeapsă. Ciudat era însă faptul că, pe măsură ce simţeam crescând în mine regretul pentru toate cele ce se întâmplaseră, creştea şi speranţa izbăvirii noastre. Cu fiecare retrăire a greşelilor săvârşite de noi, înţelegeam un fapt care nu poate fi contestat: există o forţă cu mult mai mare decât cea care a dus la apariţia planetei OM şi implicit a noastră, a NEMURITIRILOR. Această forţă a creat tot ce există şi se manifestă. Ea a programat şi a ordonat totul de la apariţie şi ţine tot ce a creat într-un echilibru  permanent, prin impunerea unor LEGI clare, precise, imuabile.
            Dacă acea forţă ne-a creat, nu aveam dreptul şi nici puterea de a ne opune ei. Dăruiţi cu atâtea calităţi şi posibilităţi, ne-am răzvrătit împotriva ei, AM ÎNCĂLCAT LEGILE IMPUSE şi am sfârşit prin a o nega.
            De aceea, realizam pentru a nu ştiu câta oară, cât de mult greşisem în acţiunile noastre şi cât de dreaptă şi  de meritată era pedeapsa ce ni se dăduse. Înţelegeam iarăşi, că singura noastră salvare din starea de existenţă în sine, este SĂ CEREM IERTARE CELUI CE NE-A CREAT.
            ”Este o concluzie justă“ - am auzit deodată în cugetul meu. Era o manifestare pornită din direcţia lui ZOROASTRU. ”Eu însumi am ajuns la ea. TREBUIE SĂ FACEM CEVA ŞI SĂ-I TREZIM ŞI PE CEILALŢI LA ACEEAŞI REALITATE.“
            -”ZOROASTRU“ - i-am răspuns eu - putem comunica. Să înţeleg că pedeapsa noastră se apropie de sfârşit? “
            -”Nu ştiu dacă se apropie de sfârşit. Tot ce ştiu este că TREBUIE SĂ FACEM CEVA CA SĂ OBŢINEM IERTAREA. Şi cum aceasta nu se poate obţine doar pentru o parte  din  grupul nostru, este necesar să luăm legătura cu toţi ceilalţi şi să adoptăm o hotârâre comună. Ne vom îndrepta amândoi atenţia asupra fiecărui membru al grupului, rând pe rând. Nu ştiu ce mă face să cred că toţi sunt pregătiţi pentru a li se comunica o hotărâre.“
            Rând pe rând, fiecare OM înregistrează vibraţia noastră şi intră în aceeaşi vibraţie, toţi căpătând o strălucire care atestă că au înţeles mesajul. În sfârşit ultimul. ZOROASTRU vibra cel mai puternic şi deodată a emis către toţi:
            -”Mă   adresez   vouă   tuturor   celor   rupţi   din   neamul OAMENILOR şi condamnaţi la nefiinţă. În calitatea mea de conducător, îmi asum vina nenumăratelor greşeli ce le-am făcut din momenul în care am părăsit planeta OM şi vă cer vouă  tuturor, să vi le recunoaşteţi pe ale voastre! Totodată, vă cer vouă cu umilinţă să vă alăturaţi mie în exprimarea unei vibraţii care să constituie un mesaj comun, prin care să cerem IERTAREA CREATORULUI! Vă propun un mesaj care s-a şlefuit în cugetul meu şi care mi-a permis să vă trezesc la realitate în faţa ADEVĂRULUI ABSOLUT. Recepţionaţi cu atenţie:
            ”TATĂL NOSTRU care eşti în ceruri,
            Sfânt e numele TĂU
            Vie ÎMPĂRĂŢIA TA
Facă-se voia TA DOAMNE, nu a mea
            Precum în cer, aşa şi pentru noi.
            Existenţa noastră cea spre fiinţă
            Dă-ne-o nouă iarăşi
            Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
            Căci noi nemernicii am fost atraşi în ispită
            Şi am fost posedaţi de SA-TAN.
            Că a TA este ÎMPĂRĂŢIA
            Şi PUTEREA şi SLAVA
            Şi de la TINE cerem cu umilinţă izbăvirea.“
            Pe măsură ce repetam, vibraţie cu vibraţie, cercul în care stăteam se umplea cu lumină. Intensitatea acesteia era atât de mare, încât anihila orice percepţie. Mă simţeam eu însumi ca făcând parte din aceeaşi LUMINĂ. Aş fi fost tentat să cred că nici nu  mai  existam  dacă  nu aş  fi  recepţionat  un mesaj deosebit de puternic , care  făcea  ca  sufletul  să-mi  fie  inundat  de o imensă bucurie:
            ”V-AM SMULS DIN TRUPUL MEU ŞI V-AM CREAT DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA MEA. V-AM DAT ATÂTA LIBERTATE CÂTĂ SE POATE DA ŞI V-AM FĂCUT NEMURITORI. VOI ÎNSĂ NU V-AŢI MULŢUMIT ŞI V-AŢI RĂZVRĂTIT ÎMPOTRIVA MEA DISTRUGÂND O PLANETĂ PE CARE EU AM CREAT-O, AŞA CUM AM CREAT ŞI PLANETA OM. ÎN MAREA MEA DRAGOSTE PENTRU TOT CE AM CREAT, PRIMESC RUGA VOASTRĂ ŞI VĂ SCOT DIN PEDEAPSA VEŞNICEI NEFIINŢE. NU VĂ bucuraţi însă prea curÂnd! iertarea mea nu poate fi totală ŞI NICI DEFINITIVĂ. AŢI FOST NEMURITORI ŞI AŢI AVUT O MARE PARTE DIN PUTERILE CREAŢIEI LA VOIA VOASTRĂ, IAR VOI M-AŢI HULIT ŞI M-AŢI BATJOCORIT. VĂ LAS VOUĂ ALEGEREA UNEI PEDEPSE SPRE FIINŢĂ, DIN CARE SĂ ÎNVĂŢAŢI să apreciaţi NEMURIREA ŞI SĂ FACEŢI NUMAI ŞI NUMAI BINE. PEDEAPSA CE O VEŢI ALEGE, VA INCLUDE FĂRĂ DOAR ŞI POATE OBLIGAŢIA DE A REFACE TOT CE AŢI STRICAT  PE  PLANETA  PE  CARE  VOI  AŢI DENUMIT-O TER-RA. VĂ LAS UN TIMP DE GÂNDIRE CA SĂ HOTĂRÂŢI.“
            Deodată, am simţit că puteam să mă mişc. Şi ceilalţi realizaseră acelaşi lucru. Eram în interiorul unei sfere de lumină. Această LUMINĂ se retrăsese pentru a ne da posibilitatea să ne strângem la un loc. Fiecare a emis propria  părere. S-a analizat cu rapiditate şi s-a ajuns la o hotărâre comună. ZOROASTRU s-a desprins din grup şi a emis:
            -”TATĂL NOSTRU, PĂRINTE CERESC, hotărârea este luată şi o supunem cu umilinţă JUDECĂŢII TALE:
            Am ales cea mai cumplită pedeapsă la fiinţare. Dorim ca structura noastră subtilă să se întrupeze într-o structură vie grosieră de pe planeta TER-RA. Pentru ca această întrupare să ne ofere  cât  de  cât o marjă de libertate, cerem îngăduinţa ca această structură  să  fie  cea  a  celor  mai  evoluate fiinţe existente acolo, fiinţe  care  se  deplasează  biped, având o poziţie verticală  faţă desuprafaţa planetei şi având cele mai multe posibilităţi de manifestare. Pentru ca aceste două stucturi total diferite să poată fiinţa împreună, cerem cu smerenie să aprobi existenţa unei a treia structuri, care să facă legătura între cele două.
            Structra grosieră va fi alcătuită la fel cu cea a fiinţelor pe care le-am luat drept model, din atomii şi moleculele constituente ale planetei. Ea va suferi din această cauză o transformare în timp, o degradare progresivă şi în final va muri, încetând să mai existe, întorcându-se în acest fel în corpul planetei din care s-a desprins. Astfel, vom trăi noi înşine umilinţa unei existenţe inferioare şi vom suporta pedeapsa transformărilor pe care planeta le-a suferit din partea noastră.
            Structura de legătură va permite adaptarea la noile condiţii şi va fi dotată cu unităţi de memorie care să înmagazineze fiecare informaţie privind existenţa şi manifestările noastre. Ea va permite analiza, sinteza informaţiilor şi adoptarea unor decizii care să protejeze pe cât posibil cele două structuri ce alcătuiesc corpul.
            Structura subtilă, este cea cu care TU ne-ai creat pe noi OAMENII. Vom păstra această structură şi ea va continua să fie nemuritoare, părăsind corpul grosier în momentul morţii. Ea va avea o marjă de libertate în funcţie de meritul individual al fiecăruia dintre noi, putând să părăsească temporar corpul grosier şi să se lanseze în alte spaţii, în alte dimensiuni, atâta timp cât este viu.
            Pedeapsa pentru ispăşirea greşelilor noastre se va limita în timp, în funcţie de modul în care fiecare învaţă şi aplică LEGILE CERULUI şi ale planetei unde o efectuăm. Limita în timp a existenţei şi manifestării corpului grosier, va fi de trei sute şaizeci şi cinci de mii de rotaţii ale planetei în jurul axei sale.
            După moarte, corpul subtil se va elibera de legătura cu corpul grosier ce va intra în descompunere şi va porni către un spaţiu apropiat, unde va avea loc judecarea faptelor de pe planeta TER-RA de către un tribunal alcătuit din primii doisprezece dintre noi, care vor obţine iertarea TA. Cei care se vor dovedi că nu au învăţat şi nu au făcut ce trebuia, vor trebui să se întrupeze din nou pe planetă, luând totul de la capăt.
            Până la tine şi pînă la obţinerea iertării tale, va trebui ca fiecare să treacă prin mai multe etape de evoluţie, care să îi confere acest drept. Căci nici unul dintre noi nu trebuie să urmărească doar iertarea sa şi ne vom considera cu adevărat iertaţi, când ultimul dintre noi va fi izbăvit de propriile-i greşeli.
            De aceea te rugăm fierbinte TATĂ CERESC, să aprobi ca după JUDECATA pe care noi înşine ne-o vom face în apropierea spaţiului planetei, să aprobi existenţa şi manifestarea noastră în alte şapte spaţii, care vor reprezenta tot atâtea trepte de evoluţie spirituală, care să ne dea dreptul şi îndrăzneala să ne prezentăm la JUDECATA TA.
            În primul spaţiu vor sta cei care vor avea ca scop  al activităţii lor să primească pe noii veniţi, să îi ajute să înţeleagă că au scăpat de structura lor grosieră şi să-i înveţe să se folosească din nou de calităţile corpului lor astral.
            În al doilea spaţiu, se vor afla cei care vor trebui să lucreze pentru perfecţionarea activităţilor desfăşurate de existenţele întrupate de pe planeta TER-RA, în scopul eliminării greşelilor făcute de noi.
            În cel de-al treilea spaţiu, vor fi cei care vor avea misiunea de a face legătura cu cei rămaşi pe planetă. Scopul lor va fi multiplu. Pe de o parte, vor trebui să menţină trează conştiinţa NEMURIRII structurii subtile şi necesitatea eliberării. Pe de altă parte, ei vor comunica celor de pe planetă, rezultatele muncii desfăşurate pentru refacerea  planetei.
            În al patrulea spaţiu, cei care vor ajunge vor învăţa cum să renunţe la tot ce le mai aminteşte de trăirile lor de pe TER-RA.
            În al cincilea spaţiu gândurile se vor canaliza numai în sens pozitiv şi nu se va manifesta decât un singur sentiment: iubirea fără margini faţă  de tine şi faţă de LUMINA TA.
            În al şaselea spaţiu vor sta cei care vor fi atât de evoluaţi încât vor fi iniţiaţi în înjumătăţirea timpului universal şi corpul lor va fi ca o sferă luminoasă.
            În cel de-al şaptelea spaţiu, vor fi cei care nu vor mai avea corp  deloc. Ei  vor  reprezenta  spiritul   manifestat  în  esenţa sa. GÂNDUL    va     ilumina    cerul    şi    va   crea   planete   şi   stele, materializându-se instantaneu. Vom fi atunci aproape de calităţile cu care ne-ai dăruit pe planeta OM şi vom fi pregătiţi pentru a ne prezenta judecăţii tale.
            Atâta timp cât vom fi pedepsiţi pe planeta TER-RA, nu ne vom amesteca în viaţa acesteia decât cu un singur scop: acela al reparării daunelor făcute şi al reinstaurării armoniei în existenţa şi manifestările ei.“
            Sfera de lumină în care ne aflam intrase în vibraţie şi toţi recepţionaserăm simultan:
            -”FACĂ-SE VOIA TA OMULE, CĂCI VOIA TA ESTE A TUTUROR.“
            După care se auzise un ton prelung şi ascuţit al muzicii stelare. Când aceasta a încetat, sfera de Lumină a explodat cu putere şi ne-a eliberat nevătămaţi în atmosfera agitată a planetei TER-RA.“
           
            Urmă un moment de tăcere, după care femeia care tocmai ieşise din transă spuse:
            -Să înţeleg că astăzi am fost pe planeta OM ?
            -Desigur. Acesta este răspunsul. De fapt, nu este pentru prima dată.  Adu-ţi aminte ce trăiri ai avut data trecută. Să-ţi reamintesc ce mi-ai spus  după ce ai ieşit din transă:
              ”M-am dus într-un loc unde cerul era roşu, ca atunci când soarele este la asfinţit. Erau acolo copaci care se roteau în jurul axei lor. Ei aveau o formă piramidală şi erau verzi. Semănau cu brazii. Era răcoare de la ei. Cred că de aceea se învârteau. M-am văzut apoi într-un loc... Eram ca pe malul unui lac. Apa era albastră. Cerul era portocaliu. Ciudat era faptul că deşi părea un lac cu iarbă şi tufe în jur, de un verde închis, lacul avea valuri mari ce veneau către ţărm, ca la malul mării. Am plecat de acolo...Nu ştiu unde...
            Cea mai frumoasă imagine a fost aceea a unui amfiteatru unde OAMENII aveau corpurile din flori. Amfiteatrul era ca o pîlnie, ca un con cu vârful în jos, foarte mic la vîrf şi foarte mare la bază. Erau acolo  foarte  mulţi  OAMENI care  şedeau.  Feţele nu erau acoperite şi erau normale. Ei se bucurau că am venit.“
            Altă dată mi-ai spus:
            ”Interesantă mi se pare o imagine în care eram singură într-un templu imens cu coloane de cristal şi fără acoperiş. Şedeam în templul acela şi mă rugam privind în sus către cerul violet ce părea sprijinit pe coloanele templului.“
            Aceste relatări ale tale confirmă încă o dată că ai fost acolo şi azi. De fapt, planeta aceea cu trei sateliţi pe care ai văzut-o, atestă şi ea acest lucru. Acea planetă este de fapt o stea. Acele corpuri cereşti nu erau dispuse în cruce faţă de stea?
            -Ba da.
            -Cele trei corpuri cereşti erau percepute pe partea neluminată de steaua aceea strălucitoare, galbenă-aurie. Ca să înţelegi ce ai văzut, îţi spun că steaua este soarele sistemului solar unde se află planeta OM şi se numeşte ALCOR, fiind acea stea dublă pitică din ”oiştea“  CARULUI MARE.